Istoria Castelului Bran începe în anul 1377 când, la 19 noiembrie, cancelaria regelui maghiar Ludovic cel mare (Ludovic I de Anjou) emite un act prin care acordă locuitorilor Brașovului privilegiul construirii unui castel. Acest document îndeamnă sașii (populație de origine germană venită în Transilvania în secolul al XII-lea) să participe la construcția Castelului Bran.
În anul 1388 se încheie construcția castelului. Acesta este ridicat pe o stâncă abruptă ce domină trecătoarea pe drumul comercial ce traversează Munții Carpați. Castelul are atât rolul de vamă și reține 3% din valoarea mărfii care intră și iese din Transilvania, cât și rolul de fortăreață ce trebuie să protejeze granița impotriva mai ales a expansiunii Imperiului Otoman.
În anul 1407, Sigismund de Luxemburg oferă castelul ca feudă, în schimbul loialităţii, aliatului său, domnitorului Țării Românești Mircea cel Bătrân, pentru a se putea retrage aici în caz de atac al turcilor. În 1419, după încetarea din viață a voivodului, instabilitatea politică din Țara Românească îl determină pe Sigismund să preia castelul și să îl încredinţeze principilor Transilvaniei.
Iancu de Hunedoara, princepe al Transilvaniei, îi înfrânge la Bran pe turcii care au vrut să intre principat în anul 1441. Atunci Iancu de Hunedoara, pentru sprijinul dat de sași în bătălie le reîntărește privilegiile acordate locuitorilor Brașovului de Mircea cel Bătrîn și de Sigismund.
Vlad Ţepeş este aliat cu Branul și Brașovul în timpul primei sale domnii (1448) și în perioada de până la cea de-a doua domnie. Cu toate acestea la începutul anului 1459, în timpul celei de-a doua domnii (1456 – 1462), armata sa trece prin Bran și atacă Braşovul pentru a rezolva conflictul cu saşii care cereau taxe vamale tot mai mari şi îl susţineau pe oponentul său la tron. Vlad Ţepeş arde suburbiile oraşului şi omoară sute de saşi, provocând comunitatea săsească să se răzbune şi să-l zugrăvească în cronici ulterioare drept un tiran extrem de sângeros.
În anul 1918 Transilvania devine parte a României Mari. La data de 1 decembrie 1920 cetățenii Brașovului oferă castelul, ca urmare a unei hotărâri unanime a consiliului orășenesc, reginei Maria a României, descrisă în document ca o „mare regină, care ( …) răspândește binecuvântare pretutindeni unde pășește, cucerind astfel cu irezistibil avânt inimile populației țării întregi”. Castelul devine astfel reședința favorită a Reginei Maria, pe care îl va restaura și amenaja.
Dar motivul principal pentru care turiştii aleg să viziteze Castelul Bran este reprezentat de legenda care s-a creat în jurul acestuia. Cea mai reprezentativă legendă a Transilvaniei, cea a lui Dracula sau a lui Vlad Ţepeş, este legată incontestabil de Castelul Bran. Domnitorul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş, este asociat cu Dracula, deşi datele istorice nu confirmă prezenţa îndelungată a acestuia la Castelul Bran.
Cu toate acestea, zona este promovată prin intermediul imaginilor unui vampir, care se hrănea cu sângele duşmanilor.
Deşi turiştii vin în căutarea legendei Contelui Dracula, iar totul în jur accentuează latura mitică a acestuia, până la urmă, istoria Castelul Bran îi fascinează deopotrivă.
România Color vă invită la o vacanță unică pe aceste meleaguri.
