Construit între anii 1698 și 1702 de către Domnitorul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, Palatul Mogoșoaia se găsește la aproximativ 15 km de București, în localitatea Mogoșoaia.
Este un loc încărcat de istorie de peste 300 de ani, de un farmec aparte, datorat unui domeniu vast, cu grădini ce coboară până la lac și al stilului arhitectural românesc renascentist ce poate numele domnitorului, stilul brâncovenesc. Acest stil arhitectural este o combinație de elemente venețiene cu elemente otomane, ce se regăsesc și intr-un alt palat al domnitorului construit anterior, la Potlogi, județul Dâmbovița.
Denumirea Mogoșoaia provine de la numele văduvei boierului Mogoș, în posesia căreia se afla terenul pe care Domnitorul Constantin Brâncoveanu îl cumpără și unde apoi construiește acest palat.
Clădirile complexului brâncovenesc sunt: palatul, cuhnia (bucătăria) brâncovenească, turnul porții, casa de oaspeți (Vila Elchingen), serele, ghețăria, capela familiei Bibescu, precum și niserica cu hramul Sfântul Gheorghe aflată în exterior, lângă zidurile curții.
Urmare a execuției lui Constantin Brâncoveanu și a celor patru fii ai săi, la Constantinopol în anul 1714, întreaga avere a acestuia a fost confiscată de otomani, iar Palatul Mogoșoaia a fost transformat în han. Răscumpărat de la otomani de Ștefan Cantacuzino, noul domnitor al Țării Românești, Palatul Mogoșoaia revine apoi Marelui Ban (dregător) Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului Constantin Brâncoveanu.
În timpul celui de al V-lea război ruso-turc (1768-1774), Palatul Mogoșoaia a fost devastat de otomani, deoarece Marele Ban Nicolae Brâncoveanu ținuse partea rușilor în conflict.
Refăcut, Palatul Mogoșoaia are parte de o nou distrugere în timpul Revoluției de la 1821, când ultimul urmaș al familiei Brâncoveanu, Grigore, a fugit la Brașov, iar Palatul a fost ocupat de pandurii revoluționari. În anul 1832, după mortea lui Grigore, proprietatea Palatului Mogoșoaia a rămas moștenire fiicei sale adoptive Zoe Mavrocordat care, fiind căsătorită cu Domnitorul Gheorghe Bibescu, din anul 1826, trece astfel în proprietatea familiei acestuia.
Palatul a fost din nou renovat între anii 1860 și 1880 de Nicolae Bibescu, care construiește si capela familiei în parcul Palatului, precum și Vila Elchingen din apropiere. Palatul a fost administrat în continuare de familia Bibescu care se va muta în vila cea nouă, iar clădirea veche a rămas nelocuită. În anul 1911, Palatul a fost vândut lui George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soției sale Martha.
Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea și decorarea Palatului începând cu anul 1912. În timpul Primului Război Mondial lucrările de renovare au stagnat și clădirea a avut parte de alte distrugeri în urma bombardamentelor germane. Lucrările au fost reluate în anul 1920, Martha Bibescu cheltuind o mare parte din averea adunată din cărțile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat în anul 1927, unele lucrări continuând până în 1935.
Cât timp a fost în proprietatea Marthei Bibescu, Palatul a fost vizitat de personalități precum Regele Carol I al României, Regele Ferdinand al României și soția acestuia Regina Maria a României, Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei, Winston Churchill, Charles de Gaulle, Nicolae Iorga, Marcel Proust sau August Von Mackensen.
La instaurarea guvernului comunist la 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată, dar Martha Bibescu a obținut de la autorități declararea Palatului drept monument istorisc, care a rămas în continuare în proprietea ei. Martha Bibescu părăsește definitiv România în septembrie 1945, lăsând Palatul fiicei sale. În anul 1949 Palatul Mogoșoaia a fost și el naționalizat, iar cele fiica sa și soțul ei au fost arestați.
În anul 1967, Palatul Mogoșoaia a devenit sediul secției feudale a Muzeului Național de Artă. Astăzi, aici este Muzeul de Artă Brâncovenească.
