Una dintre figurile emblematice ale culturii românești, George Enescu a fost compozitor, violinist, pianist, dirijor și pedagog. Este considerat cel mai important muzician român.
George (Gheorghe) Enescu s-a născut la 19 august 1881 în comuna Liveni-Vârnav (astăzi comuna poartă numele muzicianului) din județul Botoșani (în nordul Moldovei) și a murit la 4 mai 1955 la Paris, în Franța, la vârsta de 73 de ani.
Încă din copilărie a arătat o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară de la 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a participat la primul său concert și a început studii de compoziție.
Între anii 1888 și 1894 studiază la Conservatorul din Viena, participând atât la cursurile de vioară cât și la cele de compoziție. Este apreciat atât de public cât și de presă în concertele pe care le susține la Viena, deși avea numai 12 ani.
După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, George Enescu își continuă studiile la Conservatorul din Paris între anii 1895 și 1899.
La data de 6 februarie 1898, în cadrul unui concert susținut la Paris, George Enescu debutează în calitate de compozitor, atunci când Suita simfonică Poema Română a fost interpretată în primă audiție. Compozitorul avea atunci doar 17 ani, iar compoziția fusese scrisă cu un an mai devreme.
Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale cele mai cunoscute, din care amintim acum Rapsodia Română nr. 1 în La major (1901), Rapsodia Română nr. 2 în Re major (1902), Suita nr. 1 pentru orchestră op. 9 (1903) și Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, op. 13 (1905).
Urmează o perioadă încărcată, în care activitatea sa muzicală se desfășoară în principal la București și la Paris, dar și în turnee în alte capitale europene, unde susține concerte.
În anul 1913 George Enescu compune Simfonia nr. 2 în La major op. 17, iar în anul 1915 Suita pentru Orchestră nr. 2.
