Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850 în Ipotești / Botoșani aflat atunci în Principatul Moldova, și a murit la date de 15 iunie 1889 la București / Regatul României.
Este considerat poetul naţional al României, fiind supranumit „Luceafărul poeziei româneşti”, dar şi cel mai important reprezentant al romantismului din literatura românească.
„Luceafărul” este cea mai celebră poezie a lui Mihai Eminescu, începută încă din 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883 în Almanahul societății studențești „România Jună” din Viena. După publicarea la Viena, poemul a fost reluat apoi în același an în revista „Convorbiri literare” și în final în volumul princeps intitulat „Poesii” publicat în anul 1884.
Având 98 strofe, „Luceafărul” este cel mai lung poem de dragoste din lume.
Poeziile lui Eminescu au fost traduse în mai mult de 60 de limbi.
Mihai Eminescu este primul care a făcut din limba română un adevărat obiect de artă, în condiţiile în care poezia românească se afla abia la începuturile sale. Erudit prin complexitatea cunoştinţelor acumulate (a studiat filosofia, dreptul, medicina, a fost interesat de economie, sociologie şi alte discipline) a avut un real succes în cariera de jurnalist, articolele sale de critică literară, socială şi politică fiind publicate în „Timpul” şi „Curierul de Iaşi”. Întreaga sa activitate de ziarist a fost pusă în slujba dreptului la existenţa naţională a poporului român, susţinând în articolele sale cauza românilor din Transilvania şi din Bucovina.
Mihai Eminescu a fost ales post-mortem membru al Academiei Române.
Imaginea articolului este fotografia lui Mihai Eminescu din anul 1885.
