”Viața mea a fost o luptă continuă în scopul de a croi pentru România un loc în viața lumii, apărându-i, totodată, interesele naționale”
Nicolae Titulescu
Născut la 4 martie 1882 la Craiova, Nicolae Titulescu a fost jurist, profesor universitar, diplomat și om politic român.
Între 1893 și 1900 urmează cursurile Liceului ”Carol I” din Craiova. Având rezultate excepționale, obținând la examenul de bacalaureat premul de onoare, primește o bursă la Paris și timp de 5 ani va urma cursurile Facultății de Drept, obținând titlul de doctor în drept civil. În această perioadă este inițiat în fracmasonerie într-o lojă masonică din Paris.
În anul 1905, Titulescu se întoarce în România ca profesor de drept la Universitatea din Iași, iar în 1907 se mută la București. Intră în politică în anul 1909, iar în anul 1912 ajunge deputat în Parlamentul României pe listele Partidului Conservator-Democrat.
Ca politician, Titulescu susține ideea unirii Transilvaniei cu România, într-un discurs rostit la Ploiești intitulat ”Inima României”, el declara: ”România nu poate fi întreagă fără Ardeal…”
În vara anul 1918, împreună cu alte personalități române, cum ar fi Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia sau Constantin Mille înființează la Paris Comitetul Național Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internațională dreptul poporului român la unitate națională, comitet recunoscut oficial de guvernele puterilor alitate ca organ plenipotențiar al națiunii române. Aceste eforturi ale patrioților români nu au fost zadarnice, fiindcă la 1 decembrie 1918 are loc Marea Unire, prin care, după unificarea Basarabiei la 27 martie 1918 și a Bucovinei la 28 noiembrie, se declară și unirea Transilvaniei cu Regatul României în cadrul marii adunări de la Alba Iulia.
Nicolae Titulescu primește misiunea diplomatică, fiind delegat la Conferința de pace de la Paris, fiind și unul din mediatorii de pace după Primul Război Mondial. A semnat, la 4 martie 1920, tratatul de pace cu Ungaria, la Trianon, prin care s-a recunoscut Unirea Transilvaniei cu România.
Între 1928 și 1936 a fost de mai multe ori Ministru al Afacerilor Străine, Ministru al Finanțelor sau Ministru Plenipotențiar.
Începând cu 1921 a fost delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori, în 1930 și 1931, Președinte al acestei organizații internaționale. Din această funcție, Titulescu a militat împotriva revizionismului din Europa, susținând păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de paca, a militat pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari și mici, pentru respectarea suveranității și egalității tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru securitate colectivă și prevenirea agresiunilor.
Din 1921 și până în 1936, Titulescu a fost Ambasador al României în Regatul Unit.
Titulescu, în întreaga sa activitate, s-a concentrat pe problemele majore, fundamentale ale politicii externe a României. Când nazismului a fost instaurat în Germania, Titulescu, dându-și seama de pericolul pe care acesta îl reprezenta pentru România, dar și pentru întreg continentul european, a depus o activitate susținută pentru întărirea colaborării internaționale, în interesul păcii și securității europene.
La 29 august 1936, Regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor guvernului și a anturajului său pro-german, și totodata a presiunilor externe venite din Germania, îl îndepărtează pe Titulescu din toate funcțiile oficiale și îl obligă să se exileze.
Plecat in exil, Titulescu se stabilieste mai întâi în Elveția și mai apoi în Franța. Chiar și în aceste condiții, a susținut conferințe și a scris articole în ziare, prin care a continuat ideea prezervării păcii, anticipând pericolul unui nou război.
Talentul său oratoric, cunoașterea profundă a noțiunilor juridice, au făcut ca întotdeauna Nicolae Titulescu să captiveze auditoriul, care îl asculta cu mult interes, aceste calități l-au făcut extrem de apreciat în toate forumirule internaționale. De asemenea, a dovedit un talent prin a anticipa evenimentele, aducând în discuție idei care, peste ani, aveau să revină în atenția publicului.
Titulescu s-a remarcat și prin dragostea sa pentru România, a căutat și propus soluții pentru rezolvarea unor momente istorice importante pentru interesele românești pe plan internațional.
Din 1935, Nicolae Titulescu a fost membru titular al Academiei Române.
Titulescu a fost distins cu titlul de Doctor Honoris Cause al universităților din Atena și Bratislava, a fost președinte al Academiei Diplomatice Internaționale și președinte de onoare al Comitetului Român al Conferinței Universale pentru Pace.
Nicolae Titulescu a murit la data de 17 martie 1941 la Cannes, Franta, la vârsta de 59 de ani. În anul 1992, conform dorinței sale din testament, rămășițele sale au fost aduse în România și reînhumate în curtea Bisericii ”Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului, după o lungă și dificilă procedură legală.
”Întreaga politică externă pe care am urmat… n-a avut decât acest țel: nu de a pregăti războiul, ci de a pregăti o rețea de alianțe de așa fel încât războiul să devină imposibil” a spus Nicolae Titulescu despre gândirea sa diplomatică.
”Istoria este cea mai frumoasă poveste” (Adrian Cioroianu)
