Ziua Îndrăgostiților numită și Ziua Sfântului Valentin este sărbătorită anual pe 14 februarie. Ea a apărut ca o sărbătoare creștină care onorează un martir creștin timpuriu, un preot numit Valentin și, prin popularitatea ulterioară, tradiție, a devenit o sărbătoare culturală, religioasă și comercială semnificativă a romantismului și dragostei în multe regiuni ale lumii.
Valentin a fost un preot în Roma secolului al III-lea d.Hr. În acea perioadă, Împăratul Claudius al II-lea, dorind să aibă o armată puternică, a interzis căsătoriile, pentru că, spunea el, bărbații căsătoriți sunt soldați slabi, comparativ cu cei necăsătoriți. Valentin, preot creștin, a nesocotit porunca împărătească, despre care credea că este nedreaptă, și a continuat să oficieze căsătorii în secret. Când împăratul a aflat, Valentin a fost închis și apoi condamnat la moarte. În închisoare, el s-a îndrăgostit de fiica temnicerului, iar cand a fost dus să fie executat, pe 14 februarie a anului (aproximativ) 270 d.Hr., i-a trimis acesteia o scrisoare semnată ”de la Valentinul tău”.
În urma martiriului Biserica Romano-Catolică l-a numit sfânt și îl comemorează în fiecare an pe 14 februarie.
În acele vremuri, romanii organizau un festival numit Lupercalia, care avea loc la jumătatea lunii februarie, prin care sărbătoreau începutul primăverii. Printre manifestările sărbătorii se numara și alegerea de către băieți a numelor de fete dintr-o cutie. Astfel pe perioada festivalului, perechile formau cupluri și uneori se căsătoreau.
Prima sărbatorire a zilei Sfântului Valentin (Zilei Îndrăgostiților) a avut loc în anul 496.
Astăzi este ziua în care oamenii își arată afecțiunea și își trimit mesaje de felicitare, flori sau bomboane. Este o zi dedicată persoanei iubite, petrecând timp cu ea, prin care îți exprimi și arăți dragostea.
Și în România acestă zi este sărbătorită, nu de multă vreme, și anume după căderea comunismului și odată cu creșterea influenței culturale occidentale, datorită deschiderii pe care România a făcut-o întregii lumi.
Dragobete este o sărbătoare tradițională românească ce este celebrată pe 24 februarie. Sărbătoarea face parte din tradiția magică a poporului român și din credința în reînnoirea cliclică a lumii.
Denumirea de Dragobete provine de la cuvintele slave vechi ”dragu” – care înseamnă drag și ”biți” – care înseamnă a fi. Deci ”a fi drag”.
Deasemenea tradiția spune și că Dragobete a fost fiul Babei Dochia (care reprezintă personajul principal din mitul legat de sosirea primăverii și sfârșitul iernii aspre). Datorită bunătății sale nesfârșite a fost ales – conform unor surse, de Fecioara Maria – să fie Păzitorul Iubirii.
Ziua este cunoscută și ca „ziua în care păsările sunt logodite”. În această perioadă păsările încep să-și construiască cuiburile și să se împerecheze. În această zi, considerată local prima zi de primăvară, băieții și fetele adună flori de primăvară și cântă împreună. Fecioarele obișnuiau să adună zăpada care stătea pe pământ în multe sate și apoi o topeau, folosind apa în poțiuni magice pe tot restul anului. În această zi există o veche tradiție cu fetele și băieții merg în pădure să culeagă ghiocei sau alte flori de primăvară timpurie pentru persoana pe care o curtează. Când se întorceau acasă, se spune că băieții alergau după fete pentru a le săruta. Dacă fetei îi plăcea băiatul, îl lasă să o sărute. Există o vorbă în România care are mult sens în acest sens: „Dragobete sărută fetele”. Tradiția spune că fetele care nu au fost sărutate în această zi vor fi singure tot anul.
În tradiția românească, Dragobete este Ziua Îndrăgostiților. E minunat să existe o zi a Iubirii. Sau două. Dar dragostea nu trebuie celebrată după calendar. Fiind vorba de sufletul tău pereche și dragostea ta, nu număra zilele și aștepta aceste două zile speciale. Ziua Îndrăgostiţilor ar trebui să fie în fiecare zi, nu doar în 14 sau 24 februarie.
România Color celebrează dragostea în fiecare zi.
