La 10 ianuarie 1799 se năștea la Benești, în județul Vâlcea din Țara Românească, Petrache Poenaru.
A fost revoluționar, inventator, pedagog, inginer, matematician, fizician, politician.
Cunoscut ca participant activ al Revoluției de la 1821 dar și al Revoluției de la 1848 din Țara Românească, Petrache Poenaru este în primul rând recunoscut ca inventator al stiloului, o revoluție culturală cu un impact major în dezvoltarea societății.
La 22 de ani s-a alăturat cu entuziasm mișcării revoluționare ce a cuprins națiunea română, fiind un bun organizator ajunge secretar, șef al cancelariei lui Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821. În cadrul Revoluției se remarcă prin înființarea și conducerii primului ziar românesc numit ”Foaie de propaganda” pentru a transmite tuturor idealurile revoluționare dar și prin schimbarea culorilor steagurilor Revoluției din alb-albastru în tricolor albastru-galben-roșu, având semnificația: Libertate – prin albastrul cerului, Dreptate – prin galbenul ogoarelor și Frație – prin roșul sângelui, culori ce se regăsesc și astăzi pe drapelul României.
După înfrângerea Revoluției de la 1821, Petrache Poenaru pleacă la Viena și Paris, unde studiază filologia și ingineria, devenind absolvent al Școlii Politehnice din Paris.
Cea mai importantă realizare este invenția și brevetarea primului toc rezervor din lume, mai întâi la Viena și apoi la Paris – brevet 3208, din 25 mai 1927, cu titlul ”Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală” (”La Plume portable sans fin, qui s’alimente elle-meme avec de l’ancre”). Se remarcă din titlul brevetului cele două calități importante și anume că este portabil și se alimentează ușor cu cernelă, spre deosebire de pana ce se folosea în epocă, ce era dependent de o călimară din care se alimenta foarte des cu puțină cerneală. Era un sistem care care impinge cerneala spre vârful în care este montată penița printr-o ușoară apăsare a lui, o invenție ce a revoluționat domeniul instrumentelor de scris.
După terminarea studiilor de la Paris, se reintoarce în țară unde se implică în multe activități: îmbunătățirea sistemului de învățământ, în 1832 era profesor de fizică și de matematică la Colegiul Sf. Sava din București; s-a împlicat în dotarea școlilor; în 1837 a tradus primul curs de Geometrie în limba română iar în 1838 un curs de Algebră, a fost coautor al primului Dicționar Francez-Românș va introduce sistemul metric zecimal în Țara Românească, este implicat în înființarea Școlii de Poduri și Șosele.
După unirea Principatelor Române din 1859, Poenaru ajunge în preajma Domnitorului Alexandru Ioan Cuza; întră în politică și ajunge ministru de externe.
A contribuit activ la înființarea Societății Filarmonice, la înființarea primei Grădini Botanice dar si a Muzeului Național de Antichităti. Petrache Poenaru a fost ales membru titular al Societății Academice Române în anul 1870.
Petrache Poenaru a militat pentru eliberarea romilor din robie, fiind chiar închis pentru acest demers.
Petrache Poenaru a murit la 2 octombrie 1875 la București, la vârsta de 76 de ani, fiind înmormântat la cimitirul Bellu din București.
Imaginea articolului este pictura ”Portretul lui Petrache Poenaru” realizată în anul 1868 de Constantin Lecca (1807-1887) aflată la Muzeul Municipiului Bucuresti.
