Cetatea Neamț (sau Cetatea Neamțului) este o cetate medievală din Moldova, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț. Ea se află localizată pe o stâncă la o înălțime de 80 m față de nivelul apei Neamțului. De aici, străjuie valea râului Neamț precum și drumul care trecea peste munte în Transilvania.
Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.
Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea în perioada domniei lui Petru II Mușat (1374-1391). a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.
Prima perioadă de construcţie din vremea lui Petru Mușat s-a concretizat prin ridicarea unui fort central, aproape pătrat, având fundaţia în trepte, pe care s-au ridicat ziduri groase de circa 2-3 m cu înălţimea de 12 m, prevăzute cu patru tunuri de aparare în colţuri şi susţinute în exterior de 15 contraforturi, puternice şi impunătoare. În interior au fost construite ziduri de incintă care măreau rezistenţa zidurilor exterioare, care s-au păstrat bine conservate până în prezent.
Ștefan cel Mare a consolidat și mai mult cetatea, a fost concepută şi realizată curtea exterioară de circa 800 de m2 şi a fost ridicată o nouă centură de ziduri, având 4 bastioane semicirculare, care să dea o rezistenţă sporită în faţa artileriei de asediu. Tot în această perioadă au fost înălţate zidurile vechi până la înălţimea de 20 de metri, iar de jur-împrejur s-a săpat un nou şanţ de apărare, cu adâncimea de 10 m şi lungime de 25 m, peste care s-a construit un pod arcuit, sprijinit pe 11 piloni de piatră, prin care se făcea accesul, prin poarta centrală, în cetate, securizată cu o punte care se ridica cu ajutorul lanţurilor. Tot atunci s-au construit şi corpurile de clădiri din curtea interioară, casele domneşti şi, respectiv, locuinţa domnitorului, pe laturi, biserică, magazii pentru hrană şi muniţie, sau ateliere meşteşugăreşti.
În anul 1395, sub domnia lui Ştefan Muşat, cetatea a rezistat atacului trupelor regelui maghiar Sigismund de Luxemburg, iar în anul 1476, în timpul domniei lui Ştefan cel Mare (1457-1504) asediului de 8 zile a oastei de 200.000 de oameni a lui Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului.
România Color este partenerul tău pentru a descoperii aceste locuri minunate.